Aromanian anthem
Dimãndarea pãrinteascã English: 'The Will of the Forefathers' Ethnic anthem of AromaniansLyrics Constantin Belimace , 1888Adopted 1888
"Dimãndarea pãrinteascã " ('The Will of the Forefathers'), also known as "Pãrinteasca dimãndari " ('The Forefathers' Will'), is an Aromanian poem written in 1888, exhorting parents to teach their children the language, instead of assimilating into other Balkan ethnicities. As a result, it is often used as an anthem by some Aromanians .[ 1] [ 2] [ 3] [ 4]
History
The anthem was written in 1888 in Bucharest by an Aromanian poet,[ 5] Constantin Belimace .[ 6]
Lyrics
Aromanian original[ 7]
English translation
Pãrinteasca dimãndari
Nã sprigiurã cu foc mari
Frats di mumã shi di un tatã
Noi, Armãnji di eta toatã.
Di sum plocili di murmintsã
Strigã (Grescu) a noshci bunj pãrintsã:
„Blãstem mãri s-aibã ãn casã
Cai di limba lui s-alasã
Cai s-alasã limba lui:
S-lu ardã pira focului
Si s-dirinã yiu pri loc
S-ãi si frigã limba ãn foc.
Nãs ãn vatralj pãrinteascã
Pi fumealjã s-nu s-hãrseascã
Di fumelãi curunji s-nu bashi
Njic ãn leagãn s-nu ãnfashe.
Cai fudzi di a lui mumã
Shi dit pãrinteascãlj numã:
Fugã-i doara Domnului
Shi dultseamea somnului!”
The will of the forefathers
Commands us with a great flame
Children of the same parents
We, the Aromanians from time immemorial.
From beneath their gravestones
Our good parents cry out:
"We curse you if you have at home
Someone who leaves his language
For whoever leaves his language:
Let him be burned by flames
Let him be destroyed alive where he stands
Let his tongue be burned in fire.
Before his ancestral hearth
Let him not enjoy a family
Let him not see a family get married
Let him not rock a child's cradle.
For whoever leaves his mother
And his ancestral name:
Let him ever lose God's grace
And the sweetness of sleep!"
Romanian version[ 6]
Istro-Romanian version[ 8]
Părintească blestemare
Poruncește cu foc mare
Frați de-o mumă și de-un tată
Noi, Aromâni din vremea toată
De sub lespezi de morminte
Strigă ai noştri buni părinți
«Blastem mare să aibă în casă
Care de limba lui se lasă.
Care își lasă limba lui
Arză-l-ar para focului
Chinui-s-ar de viu pe locu
Frige-i-s-ar limba în focu
El în vatră părintească
De copii să nu se fericească
De familie cununi să nu sărute
Prunc în leagăn să nu înfașe
Care fuge de a lui mumă
Și de parintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Și dulceața somnului!»
Testamentu lu roditeli
Nă comanda cu foc mare,
Lu fraț de maie și de țațe,
No aromâni din tote vremi.
De sup îrpile de grop
Vichescu a noștri bur roditeli,
Napaste mare s-are-n case
Carle limba lui lase.
Carle limba lui lase
Se-l arde para focului,
Se se vuce viu pre pemint,
Se li se arde limba-n foc.
Ie în vatra nascuta
De fameie se nu se vesele,
De nunț cruna se nu bușne,
Fetu în legăr se nu înfașe.
Carle fuge de se maie
Și de sev lume,
Se li fuge mil'ia lu Domnu
Și dulcele jivotu.
References
External links
Romanian
Wikisource has original text related to this article:
Wikisource has original text related to this article: