Ferula communis
| Ferula communis | |
|---|---|
| Iraute egoera | |
Arrisku txikia (IUCN 3.1) | |
| Sailkapen zientifikoa | |
| Erreinua | Plantae |
| Ordena | Apiales |
| Familia | Apiaceae |
| Leinua | Scandiceae |
| Generoa | Ferula |
| Espeziea | Ferula communis Linnaeus, 1753 |

Ferula arrunta edo astamihilua (Ferula communis) belar iraunkorra da, 1-3 m-ko altuerakoa, oso sendoa, infloreszentzia handi ugari adarkatuak dituena.[1]

Deskribapena
Zurtoin tenteak, zilindrikoak, 2 cm-rainoko lodierakoak, ildaskatuak. Hosto samurrak, 3-4 (6) aldiz foliatuak. Foliolo linealak, lauak, 1,5-5 cm-ko luzerakoak. Beheko hostoak 30-60 cm luze, peziolo luze eta zilindrikoarekin. Goiko hostoak, linbo handi eta deigarriarekin. Orririk altuenak leka tankerakoak. Amaierako unbelak, pedunkulatu laburrak, 20 eta 40 erradio bitartekoak, dira emankor bakarrak, eta alboetako unbelaz inguratuta daude, zeinak pedunkulatu luzeak diren, baina antzuak. Brakteak falta dira. Brakteolak erori antzekoak. Kaliza ñimiñoa. Petalo horiak, 8 mm-ko luzerakoak. 15 mm inguruko fruituak, lauak eta hegodunak. Badago antzeko landare bat, Ferula tingitana, Espainiako hegoaldean agertzen dena eta hostoak bazterrean kiribilduta dituena.
Habitata
Larre, sastraka, estepa eta lugorrietan. Ohikoa da lurzoru harritsuetan
Banaketa
Mediterraneoko arroan eta eskualdean, Anatoliatik Espainiaraino eta Afrikako iparralderaino. Ia Iberiar penintsula osoan, Atlantikoko probintzietan bakana edo existitzen ez dena.[2][1]
Euskal Herrian, Ebro haranaren hegoaldean bizi da, Araba eta Nafarroako hegoaldean.
Propietateak
Abereek, batez ere ardiek, landare lehor edo fresko hau irensteak ferulismoa eta barne-odoljarioagatiko heriotza eragiten ditu, 4-hidroxikumarinek eragindako odolaren koagulazioaren alterazioaren ondorioz. Konposatu fenoliko azido ferulikoaren izena latineko ferula communis izenetik dator, eta hortik bakartu daiteke konposatua.
Kultura
Greziako mito baten arabera, Prometeok sua lapurtu eta gizakiei eman zien. Sua Olinpotik Zeus ohartu gabe jaisteko, txingar batzuk ezkutatu zituen ferula arruntaren zurtoin baten barruan. Izan ere, landare honen zurtoinaren barnealdea sukoia da, baina poliki kontsumitzen da, azala erretzera iritsi gabe. Landarearen izen greziarrak, νraf ρθη-en nartex, narttex izena ere izendatzen du, eliza baten nabearen zati bat.
Antzinako Grezia eta Erroman zurtoinak erabili ziren eskolako maisuek zigor-makila gisa haurrak eta esklaboak zigortzeko, eta hortik dator latinezko ferula ‘palmeta’ izena.
Taxonomia
Ferula communis Carlos Linneok deskribatu zuen eta Species Plantarum, vol, 1, p. 246, n argitaratu zen 1753. urtean. (1753ko maiatzaren 1a).

- Zitologia
Ferula communis zenbaki kromosomatikoak (Fam. Umbelliferae) eta azpiegitura espezifikoen taxonak: 2n=22.
- Sinonimia
- Bubon rigidior L.
- Ferula abyssinica Hochst. ex A.Rich.
- Ferula anatriches (Kotschy) Sint.
- Ferula assoi Pau
- Ferula brevifolia Link ex Schult.
- Ferula communis var. anatriches Kotschy
- Ferula communis subsp. cardonae Sánchez Cuxart & M.Bernal
- Ferula communis subsp. catalaunica (Pau ex C.Vicioso Sánchez Cuxart & M.Bernal
- Ferula communis subsp. communis L.
- Ferula communis var. catalaunica Pau ex C Vicioso
- Ferula communis var. paucivittataWillk.
- Ferula ferulago L.
- Ferula hispanica Rouy
- Ferula linkii Webb. & Berth.
- Vis ferula lobeliarra.
- Ferula montis-elgonis Bullock
- Ferula nodiflora L.
- Ferula tingitana var. hispanica Rouy
- Peucedanum ferula Baill.
Erreferentziak
- ↑ a b Flora Ibérica. .
- ↑ Flora Vascular. .
Bibliografia
- JAHANDIEZ, E. & R. MAIRE (1932). Catalogue des Plantes du Maroc. [vol. [2. orria] Minerva, Lechevalier éds., Alger. [545. or.]
- NÈGRE, R. (1962). Petite flore des régions arides du Maroc occidental. Centre National de la Recherche Scientificek (CNRS. ), Paris, 1961-1962. Vol. 2: [1]-566. [112. or.]
- QUEZEL, P. & S. SANTA (1963). NOUVELLE FLORE DE L'ALGÉRIE et des régions désertiques méridionales. bol. [2] CNRS., Paris. [670. or.]
- TUTIN, T. G. & al. (arg.) (1968). Flora Europaea. (2. liburukia) Cambridge University Press, Cambridge. [359. or.]
- POTTIER-ALAPETITE, G (1979). Flore de la Tunisie [vol. 1]. A. NABLIren pare les soins argitaratu nituen. Ministère de l'Enseign. Azal. et de la Rech. Scientific. et Ministère de l'Agric. Tunis. [607. or.]
- ALI, S. I., S. M. H. JAFRI & A. EL GADI (arg.) (1976). Flora of Libya. Faateh Universityra. Tripolia. [98. or.]
- VALDES, B., S. TALAVERA & E. FERNANDEZ-GALIANO (arg.) (1987). Mendebaldeko Andaluziako Flora Vascular, vol. 2 Ketrès Reditoria, Bartzelona. [321. or.]
- ARENAS POSADA, J. A. & F. GARCIA MARTIN (1993). Apioideae Drude (Umbelliferae) azpifamiliaren atlas karpologikoa Espainia penintsularrean eta Balear Uharteetan. Ruiza 12: [165]
Kanpo estekak
Content Disclaimer
Informasi ini disarikan dari Wikipedia dan disajikan kembali untuk tujuan edukasi. Konten tersedia di bawah lisensi CC BY-SA 3.0. Kami tidak bertanggung jawab atas ketidakakuratan data yang bersumber dari kontribusi publik tersebut.
- The information displayed on this website is sourced in part or in whole from Wikipedia and has been adapted for the purpose of restating it. We strive to provide accurate and relevant information, however:
- There is no guarantee of absolute accuracy. Wikipedia is an open, collaborative project that can be edited by anyone, so information is subject to change.
- It is not intended to constitute professional advice. The content displayed is for informational and educational purposes only. For important decisions (e.g., medical, legal, or financial), please consult a professional.
- Content copyright. Wikipedia is licensed under the Creative Commons Attribution-ShareAlike License (CC BY-SA). This means that content may be reused with appropriate attribution and shared under a similar license.
- Responsible use. Any risk arising from the use of information from this website is entirely the responsibility of the user.









