Cianogen

Identificare
Cianogen



SMILES C(#N)C#N^[1]
Număr CAS	460-19-5
PubChem CID	9999
Formulă chimică	C₂N₂^[1]
Masă molară	52,006 u.a.m.^[2]
Proprietăți
Densitate	0,95 g/cm³^[3] la −6 °F
Punct de topire	−18 °F^[3]
Punct de fierbere	−6 °F^[3] la 760 de Torri
Solubilitate	1 g/100 g^[3]
Presiune de vapori	5,1 atm^[3]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Cianogenul (numit și dician) este un compus chimic cu formula (C N)₂. Este un gaz toxic incolor, cu un miros neplăcut. Moleculele de cianogen sunt alcătuite din două grupe -CN legate, în mod analog moleculelor diatomice de halogen (precum Cl₂). Cele două grupe cian sunt legate între ele prin intermediul atomului de carbon: N≡C−C≡N, însă au mai fost identificați și alți izomeri.^[4]

Obținere

Cianogenul se obține în general plecând de la cianuri. O metodă practică folosită în laborator presupune descompunerea termică a cianurii mercurice la dician (cianogen) și cianură mercuroasă:

2 Hg(CN)₂ → (CN)₂ + Hg₂(CN)₂

În mod alternativ, se poate reacționa o soluție de săruri de cupru divalent (cum ar fi sulfat de cupru, clorură de cupru (II), etc) cu cianuri, formându-se un cianura cuprică instabilă, care se descompune rapid în cianură cuproasă și cianogen.^[5]

2 CuSO₄ + 4 KCN → (CN)₂ + 2 CuCN + 2 K₂SO₄

Proprietăți

Proprietăți chimice

Cianogenul este anhidrida oxamidei:

H₂NC(O)C(O)NH₂ → NCCN + 2 H₂O

Oxamida se poate obține astfel prin hidroliza cianogenului:^[6]

NCCN + 2 H₂O → H₂NC(O)C(O)NH₂

Vezi și

Referințe

^ ^a ^b „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016
^ „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în 5 octombrie 2016
^ ^a ^b ^c ^d ^e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0161.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (2008). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586.
^ Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (1959). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003.
^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419.

[39550d8a4d5448201f4a2012e59c1de0-1] „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016

[272aa02cd9bd3926f4520834097d1bf5-2] „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în 5 octombrie 2016

[599036b93644da34739128286eeef9a6-3] ttp://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0161.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[4] Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (2008). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586.

[5] Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (1959). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003.

[greenwood-6] Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]