|
Elisabeth Bergner
Elisabeth Bergner (n. , Drohobîci, Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost o actriță austriacă, evreică originară din Galiția, care a activat în Austria și Germania, iar apoi în exil în Anglia. A fost mai întâi actriță de teatru și a avut o carieră înfloritoare la Berlin și Paris, înainte de a se muta la Londra pentru a juca în filme. Cel mai cunoscut rol al ei a fost Gemma Jones în Escape Me Never, o piesă scrisă de Margaret Kennedy.[7] Bergner, cunoscut în Europa ca La Bergner, a jucat-o pe Gemma prima dată la Londra și apoi și-a făcut debutul pe Broadway cu acest rol în 1935. Ea l-a repetat mai târziu într-o ecranizare cinematografică a piesei, pentru care a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. În 1943 Bergner a revenit pe Broadway în piesa The Two Mrs. Carrolls, pentru care a obținut Medalia Delia Austrian din partea Drama League.[8] Viața și carieraS-a născut sub numele de Elisabeth Ettel în Drohobytsch (Drohobîci), în Galiția în partea austriacă a Austro-Ungariei (azi în Ucraina) ca fiică a Annei Rosa (născută Wagner) și a negustorului Emil Ettel. Ea a crescut într-o familie evreiască laică. Limba ebraică pe care a auzit-o în copilărie era asociată mai ales cu sărbătorile de Iom Kipur și Pesah și cu vizitele ei în Israel, ea cerându-și scuze că nu cunoaște limba.[9][10][11] Ea a apărut pentru prima dată pe scenă la vârsta de 14 ani și a jucat la Innsbruck, un an mai târziu. Aflată la Viena la vârsta de 16 ani, ea a călătorit în turneu în provinciile austriece și germane provincii cu o companie de teatru shakespearian. A lucrat ca model artistic, pozând pentru sculptorul Wilhelm Lehmbruck, care s-a îndrăgostit de ea. Ea s-a mutat în cele din urmă la München și, mai târziu la Berlin. În 1923 a debutat în cinematografie, jucând în filmul Der Evangelimann. Ca urmare a ascensiunii nazismului, Bergner s-a mutat la Londra împreună cu regizorul Paul Czinner, cu care s-a căsătorit în 1933. Activitatea ei scenică la Londra a inclus The Boy David (1936) de J. M. Barrie, ultima lui piesă, care a scris-o special pentru ea, și Escape Me Never de Margaret Kennedy. Filmul Ecaterina cea Mare a fost interzis în Germania din cauza politicile rasiale ale guvernului nazist, consemna revista Time pe 26 martie 1934. Ea a fost nominalizată la Premiu Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul din Escape Me Never (1935). Ea a repetat rolul Rosalind, pe care-l jucase pe scenă alături de Laurence Olivier (interpretul lui Orlando), în filmul Cum vă place (1936), primul versiune sonoră a filmului inspirat din piesa lui Shakespeare și primul film sonor filmat în Anglia după o piesă de Shakespeare. Miss Bergner jucase anterior acest rol pe scena germană și mai mulți critici au constatat că accentul ei i-a împiedicat să se bucure de film. Ea s-a întors intermitent pe scenă, de exemplu, în rolul titular din piesa Ducesa de Malfi a lui John Webster în 1946.[necesită citare] În 1973, ea a jucat în filmul nominalizat la Oscar și premiat cu Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină Der Fußgänger (titlul englez: The Pedestrian). Bergner s-a întors temporar în Germania în 1954, jucând în filme și pe scenă; primăria districtului berlinez Steglitz a numit un parc cu numele ei. În 1980, Austria i-a acordat Crucea de Merit pentru Știință și Artă și în 1982 a fost distinsă cu Premiul Eleonora Duse. MoarteaEa s-a mutat mai târziu la Londra, unde a murit de cancer la vârsta de 88 de ani. Rămășițele sale pământești au fost incinerate la Crematoriul Golders Green pe 15 mai 1986. Cenușa ei se află într-un memorial de formă ovală de la West Cloister.[12] Totul despre EvaBergner este considerată de către mai mulți critici ca sursa de inspirație pentru personajul Margo Channing dini filmul clasic Totul despre Eva al lui Joseph L. Mankiewicz. Bergner a avut un incident în viața reală cu o oarecare Eve Harrington atunci când actrița juca în piesa The Two Mrs. Carrolls (1943). Ea a ajutat o tânără actriță, care i-a „preluat” ulterior rolurile din teatru. Bergner a relatat această poveste scriitoarei Mary Orr, care a scris o povestire intitulată „The Wisdom of Eve” (1946) în revista Cosmopolitan pe baza experienței lui Bergner. În povestirea originală a lui Orr, la fel ca în film, personajul Eve Harrington scapă cu bine și este văzută ultima dată la Hollywood, cu „un contract de o mie de dolari pe săptămână în buzunar”.[necesită citare] Referințe literareSe spune că personajul Dora Martin din romanul Mephisto de Klaus Mann este inspirat de Elisabeth Bergner.[13] Premii și onoruri
In memoriam
Filmografie
Referințe
Legături externe |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
