Molecula a fost patentată în 1979 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1995.[11] Este disponibilă sub formă de medicament generic.
Utilizări medicale
Glimepirida este utilizată în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent), la pacienții la care glicemia este insuficient controlată prin regimul dietetic, exercițiul fizic și scăderea în greutate.[7][8][9][12]
Reacții adverse
Principalele efecte adverse asociate tratamentului cu glimepiridă sunt: greață, cefalee și amețeală. Poate produce hipoglicemie, dar mai rar în comparație cu alte sulfoniluree.[7][9]
Mecanism de acțiune
Glimepirida se leagă selectiv de receptorii pentru sulfoniluree (SUR-1) aflați la suprafața celulelor beta pancreatice, ceea ce conduce la închiderea canalelor ionice de K+, cu scăderea efluxului de potasiu din celulă. Depolarizarea duce la deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente și creșterea nivelelor intracelulare de calciu, ceea ce va duce la creșterea secreției celulare de insulină.[8][9][13]
^Nissen SE, Nicholls SJ, Wolski K, et al. (aprilie 2008). „Comparison of pioglitazone vs glimepiride on progression of coronary atherosclerosis in patients with type 2 diabetes: the PERISCOPE randomized controlled trial”. JAMA. 299 (13): 1561–73. doi:10.1001/jama.299.13.1561. PMID18378631.