Loc de articulare
În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă. Articularea consoanei se realizează prin interacțiunea unui element activ (mobil) și a unuia pasiv. Elementul activ este în multe cazuri o anumită parte a limbii, iar elementul pasiv este de obicei o parte a palatului. Locul și modul de articulare împreună cu sonoritatea (intrarea sau nu în vibrație a coardelor vocale) dau consoanelor sunetul lor specific. Schița alăturată prezintă locurile de articulare active și pasive:
Tabelul de mai jos prezintă consoanele care au simboluri proprii în Alfabetul Fonetic Internațional, clasificate atît după locul de articulare cît și după modul de articulare.
|