Hugo Planck[*][[Hugo Planck (German jurist and President of the Senate of the Imperial Court (1846-1922))|]][17][23] Otto Planck[*][[Otto Planck (Bavarian jurist and President of the Higher Regional Court (1863-1933))|]][17] Adelbert Planck[*][[Adelbert Planck (German engineer (1852-1930))|]][17]
Căsătorit cu
Marie Merck[*][[Marie Merck (first wife of Max Planck (1861-1909))|]] (din )[24][17]
Copii
Erwin Planck[*][[Erwin Planck (politician german)|]][23] Karl Planck[*][[Karl Planck (eldest son of Max Planck (1888-1916))|]][17] Hermann Planck[*][[Hermann Planck (German statistician (1911-1954))|]][17]
A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff, iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta el a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.
În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit „Lichtquante” (cuante de lumină, termenul quanta provine din latină, însemnând „cât de mult”, cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).
În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei și a temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ - se numesc Planckiene.