Octavian Angheluță

Date personale
Octavian Angheluță

Născut	3 mai 1904^[1] Brăila, România
Decedat	17 noiembrie 1979 (75 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	pictor
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Universitatea Națională de Arte București, Universitatea din București
Pregătire	Camil Ressu, George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino
Profesor pentru	Valeriu Pantazi, Marin Gherasim, Gheorghe Pantelie, Gheorghe Vrăneanțu
Mișcare artistică	Tinerimea artistică, Salonul Oficial de pictură și sculptură
Opere importante	„Colț de atelier", „Natură moartă"
Premii	1952, 1953 - Premiul de Stat 1954 - Ordinul Muncii 1954 - artist emerit 1965 - Steaua Republicii RSR
Modifică date / text

Octavian Angheluță (n. 3 mai 1904, Brăila, România – d. 17 noiembrie 1979, București, România) a fost un pictor român, artist emerit (1954), profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București.

„Lucrările lui Octav Angheluță se recunosc prin cromatica exuberantă și prin structura echilibrată, dar mai ales prin nota de umor”, nota criticul Adina Nanu în catalogul dedicat lui Octavian Angheluță. A absolvit Academia de Arte Frumoase din București în anul 1928.

Biografie

Pictorul Octav Angheluță a fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu, a fost directorul Pinacotecii Statului și profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București.^[2]

Cronologie biografică

1910-1914 - face școala primară la Brăila;
1914-1924 - întreprinde studii liceale la Bacău, Roman și Huși;
1924-1927 - urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și frecventează în același timp Facultatea de Litere și Filosofie din București
1929 - primește Premiul Simu pentru lucrările "Colț de atelier" și "Natură moartă" expuse la Salonul oficial
1929-1936 - îndeplinește funcția de profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina;
1931 - deschide expoziție personală de pictură la Câmpina cu 60 de lucrări;
1932, 1936, 1937, 1939 - primește diferite premii la Saloanele oficiale;
1940-1949 - în timpul celui de al doilea război mondial se stabilește la Râmnicu Vâlcea și după război este mobilizat pentru lucru, având în grijă colecțiile de artă ale Pinacotecilor Statului din București și Iași și ale Muzeelor Kalinderu și Aman;
1949 - este numit conservator la Galeria națională a Muzeului de Artă al RSR, lucrând alături de pictorul Marius Bunescu;
1952, 1953 - primește Premiul de Stat Clasa a II-a;
1952-1972 - este profesor la Catedra de Pictură și Compoziție a Institutului de Arte Plastice București;
1954 - primește Ordinul Muncii Clasa a II-a;
1954 - este recunoacut ca artist emerit;
1965 - primește ordinul Steaua Republicii RSR, clasa a II-a;

Întreprinde de-a lungul timpului o serie de călătorii de studii, astfel, în 1931, 1938 - Franța, Olanda, Italia; 1946 - Bulgaria; 1956 - Austria, Ungaria; 1953, 1958, 1959 - Moscova, Leningrad, Kiev, Praga; 1945, 1946 - Sofia; 1960 - Cehoslovacia.

Deschide o mulțime de expoziții de grup în România după cum urmează:

1929, 1931, 1932, 1935-1940, 1943-1945, 1947 - expune la Salonul Oficial;
1938, 1940 1943-1945 - participă la expoziția "Tinerimii Române";
1940 - participă la expoziția "Grupului Nostru";
1948 - participă cu lucrări la Expoziția anuală de stat și grupul "Flacăra";
1950, 1962 - participă la Expoziția anuală de Stat;

Deschide expoziții personale:

1931, 1933, 1934 - Câmpina;
1935 - Sala Mozart;
1937 - Sala Dalles;
1939 - Sala Dalles;
1940 - Sala Dalles;
1942 - Sala Dalles;
1946 - Ateneu;
1958 - Sala Magheru;
1962, 1967, 1970, 1974 - București.

Deschide expoziții în străinătate:

1946 - Sofia;
1952 - Helsinki;
1954 - bienala din Veneția;
1955 - Varșovia;
1956 - Viena;
1958 - Moscova, Praga, Budapesta, Viena, Berlin;
1959 - Belgrad și Minsk;
1960 - Praga, Bratislava, Berlin.

Picturi

Micuța cusătoreasă - ulei pe pânză, 44 × 39 cm, 1940
Piața Tomis - ulei pe pânză, 50,5 × 74,5 cm, 1975
Colț de atelier
Natură moartă
Păpușa

Distincții

Ordinul Meritul Cultural în gradul de Medalie cl. I, pentru artă (1 februarie 1943)^[3]
titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”^[4]

Note

^ Octavian Angheluţă, Allgemeines Künstlerlexikon Online
^ „Artmark - Octav Angheluță”. Arhivat din original la 2 aprilie 2015. Accesat în 16 ianuarie 2015.
^ Decretul regal nr. 249 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1164–1165.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.

Bibliografie

Adrian BUGA „Octav Angheluță”, Editura Vellant, București, 2009
Adina NANU, „Octav Angheluță”, Editura Meridiane, București, 1968

Legături externe

Octav Angheluță - Pictură retrospectivă la Palatul Șuțu - You Tube
Cronologie biografică Arhivat în 2 aprilie 2015, la Wayback Machine.

Acest articol biografic despre un pictor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[ec1f28c473ae75a94afb281a85127822-1] Octavian Angheluţă, Allgemeines Künstlerlexikon Online

[2] „Artmark - Octav Angheluță”. Arhivat din original la 2 aprilie 2015. Accesat în 16 ianuarie 2015.

[DR2491943-3] Decretul regal nr. 249 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1164–1165.

[4] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.

[1]

[2]

[3]

[4]