|
TACAM T-60
TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armata Roșie: șasiul era de la tancurile T-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76,2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri TACAM T-60 au fost folosiți de către Divizia 1 Blindată "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizată pe Frontul de Răsărit. Proiectare La data intrării în război a Armatei Române, dotarea acesteia era mult în urma trupelor sovietice. La începutul anului 1942, lipsurile au devenit evidente când pe Frontul de Răsărit au apărut în număr mare tancurile medii T-34 și tancurile grele KV-1. Industria germană de război nu putea aproviziona Armata Română cu armamentul necesar combaterii noilor tancuri sovietice, fiindcă se confrunta la rândul ei cu un deficit de producție. Statul Major Român a decis construirea unei replici a tancului T-34, dar industria română, aflată încă în faza embrionară, nu avea resursele necesare dezvoltării acestui proiect. În urma luptelor din anii 1941-1942, în stocurile armatei se aflau 175 de tancuri sovietice și 154 de tunuri (de câmp sau anticar) calibru 76,2 mm capturate.[1] Statul Major a decis utilizarea acestor materiale de captură pentru proiectarea unui tun antitanc autopropulsat, după modelul vânătorului de tancuri german Marder. Proiectul a fost încredințat locotenent colonelului Constantin Ghiulai. Tancul sovietic T-60 a fost ales de către Ghiulai fiindcă era un vehicul modern și simplu de construit, fiind adecvat nivelului industriei autohtone. De asemenea, motorul GAZ utilizat de tancul ușor T-60 era de fapt un model Dodge-Derotto-Fargo F.H.2 construit sub licență. Piese de schimb se găseau atât în Germania, cât și în România pentru acest motor de camion, întreținerea fiind simplă. Tunului sovietic F-22 de captură calibru 76,2 mm Model 1936 i-a fost îndepărtat afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea sa pe șasiul tancului T-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsată fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Descriere Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din 3 părți, gros de 15 mm. Blindajul era tăiat de la tancurile sovietice de cavalerie BT-7, industria autohtonă nefiind capabilă încă să producă plăci de blindaj de calitate superioară. Vânătorul de tancuri transporta 44 de proiectile perforante de fabricație română, model Costinescu de 6,6 kilograme. Șasiul a fost modificat pentru a face față noilor cerințe: un nou scut de protecție pentru motor a fost montat, pentru a îmbunătați ventilația. Interiorul a fost modificat pentru ca numărul de proiectile transportate să fie mai mare. Din cauza greutății suplimentare, a reculului și a schimbării centrului de greutate, suspensia, de tip bară de torsiune, a fost ranforsată. Galeții de la șenile au fost înlocuiți la unele vehicule cu un model superior, învelit în cauciuc, denumit modelul Ghiulai.[2] Galeții au fost turnați și finisați la Industria Sârmei din Câmpia Turzii, uzinele IAR din Brașov și Atelierele Concordia din Ploiești. Pentru a mări stabilitatea șasiului în timpul tragerilor, a fost instalat și un sistem de frânare la galeți. Blindajul șasiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul T-60. UtilizareTreizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACAM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACAM din Regimentul 2 Blindate.[3] Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACAM T-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensiva din nordul Transnistriei, avea la dispoziție 14 vehicule TACAM T-60, organizate în două baterii.[4] Vânătorii de tancuri au fost returnați Diviziei 1 Blindate pentru a participa la defensiva Moldovei, în timpul Operațiunii Iași-Chișinău.[5] Toți vânătorii de tancuri TACAM T-60 care au supraviețuit evenimentelor de dinainte și după 23 august 1944 au fost confiscați de Armata Roșie după luna octombrie a anului 1944.[3] Specificații tehnice
NoteBibliografie
Legături externe |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
