Theodor Aman (n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.
Tot el a fost și inițiatorul primelor saloane de artă care au purtat denumirea de Expoziția Artiștilor în Viață, cu începere din anul 1865[9].
Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.[10]
Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Mihali Dimo[12] (poreclit Aman, care în traducere înseamnă iertare) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean[13], care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar[14] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.[15] Mama sa era de origine greacă[12], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.
Părinții viitorului artist, originari din Craiova, s-au stabilit pentru puțin timp la Câmpulung Muscel din cauza condițiilor vitrege (prezența rușilor și izbucnirea unei epidemii de ciumă). Theodor s-a născut în cartierul Tabaci în locuința unui condicar pe nume Ilie Vlădoianu[16].
Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitar[17][18] de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.[19] Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.
Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869[20] în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.[21] Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.”[22]
Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).
Cariera
Din punctul de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Româneascărevoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).
Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis.
Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1891 – în cel al Picot.
Opera
Dezrobirea țiganilor (1848)
Petrecere cu lăutari, (1879-1890)
Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852
Bătălia de la Oltenița, 1854
Bătălia de la Alma, 1855
Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859
Unirea principatelor, 1859
Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864
Ion Heliade Rădulescu (1869)
Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872
Carol I (1874)
Tudor Vladimirescu, 1874-1876
Cezar Bolliac (1876)
Pe o bancă în Cișmigiu (1879)
Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
Marcă poștală emisă în 2014, cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Fumoase din București
La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 8,10 lei care îl reprezintă pe Theodor Aman.
Medalistică
Pentru sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, la 12 mai2014, Banca Națională a României a pus în circulație, în intenția colecționarilor, un set de monetărie care cuprinde monedele românești aflate în prezent în circulație și monedele comemorative cu valori nominale de 50 de bani (Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab și Vladislav I Vlaicu), precum și o medalie de argint cu titlul de 800‰.[27] Medalia este rotundă, are diametrul de 28 mm și o greutate de 15,5 grame; are cantul neted și a fost emisă de calitate proof.[28] Au fost emise 500 de seturi de monetărie, cu acest prilej.[29]
Pe aversul medaliei au fost gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universității Naționale de Artă, iar, circular, textul: BUCURESTI și UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA.[29]
Pe reversul medaliei este gravată imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman.[29]
Expoziții
Expoziții personale:
1883 - Sala Stavropoleos, București;
1890 - Băile Eforie, Constanța;
1892 - Ateneul Român, București;
1991 - Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
1993 - Theodor Aman - gravor, Muzeul Național de Artă, București;
2011 - Theodor Aman - Pictor și gravor, Muzeul Național Cotroceni, București, 2011.
^Nagîț, Simona (). Formă și culoare. Dicționar al artelor plastice din Argeș și Muscel sec.XVII-XXI. Ecou Transilvan. p. 14.
^ ab C.S. Nicolăescu-Plopșor – ‘’Obârșia familiei Aman’’, în Arhivele Olteniei, nr. 5/ianuarie-februarie 1923, p. 8, 10; N. Iorga – ‘’Corespondența lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova (1794-1834)’’, București, 1913, p. II; idem - ‘’Tatăl pictorului Aman’’, în Drum drept nr. 1/1916, p. 3; Paul Rezeanu – ‘’Din nou despre familia Aman’’, în Adrian-Silvan Ionescu (coordonator), Centenar Theodor Aman 1991, București, 1991, p. 17-18; Mihai Sorin Rădulescu – ‘’Theodor Aman – legături genealogice’’, în Ibidem, p. 25-26; Gabriela Braun, Tudor Nedelcea, Maraina Leferman, Toma Rădulescu – ‘’Familia Aman ‘’, Craiova, 2003, p. 5-6.
^Serdar= Comandant de oaste și mai ales de cavalerie
^Theodora Rădulescu - ‘’Sfatul domnesc și alți mari dregători ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea’’, București, Direcția Generală a Arhivelor Statului, 1972, p. 451.
^Nagîț, Simona (). Formă și culoare. Dicționar al artelor plastice din Argeș și Muscel sec. XVII-XXI. Ecou Transilvan. p. 14.
^Titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu.
^BAR, Cabinetul de Manuscrise, Corespondență, S 25 (2)/CXCV.
^Prin ridicarea sa la rangul de pitar, artistului plastic i s-a acordat o rentă de 200 de galbeni. Înștiințarea a fost redactată în limba franceză de către fiul cel mai mare al domnitorului Barbu Știrbei, George B. Știrbei, care la acea vreme îndeplinea funcția de ministru de război al Valahiei. George B. Stirbei era mare colecționar și amator de artă, devenind mai târziu un mecena a lumii artistice. (conform lui Gabriel Badea-Păun – ‘’Mecena și comanditari, artă și mesaj politic’’, București, 2009, pg. 32-35)
^C.B. <Cesar Bolliac>, Sântul Theodor la Aman, în Trompetta Carpaților no. 1112/21 Fevruariu 1874; Mihai Ispir, Clasicismul în arta românească, București, 1984, p. 132-133
^Adrian-Silvan Ionescu, Casa Aman, templu al muzelor, în Gabriela Braun, Ana Andreescu, Cătălin Belu, Mariana Iova, Luana Troia, Centenar Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” – Valori bibliofile în Patrimoniul Cultural Național. Cercetare, valorificare, Craiova, 2008, p. 155-161
^Al. Tzigara-Samurcaș – ‘’Scrieri despre arta românească’’, Ediție îngrijită de C. D. Zeletin, București, 1987, p. 273.
Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române (Texte scrise de Ionel Jianu și Ion Frunzetti), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953.
Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei. Numerele dintre paranteze reprezintă numărul lucrărilor restituite de Rusia - României în anul 1956 Sursă:Prichici, Lucian-Teodor; Considerații privind marcarea în presa comunistă românească din 1956 a momentului întoarcerii unei părți din Tezaurul cultural, istoric și artistic al României depozitat la Moscova între 1916-1917 în Armata și Societatea civilă - studii și comunicări prezentate la sesiunea științifică dedicată Zilei Arhivelor Militare și aniversării a 92 de ani de la înființarea Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice și a 145 de ani de la înființarea Serviciului Istoric al Armatei - Pitești, 28 iulie 2012; Ed. Istros; 2012; p. 166
Indici: P - Pictură / S - Sculptură / A - Arhitectură. Medalii: 1 / 2 / 3 -- Exemplu: P2 - Medalia de clasa a II-a la Secția de Pictură Lista este în curs de completare. Vă rugăm să ajutați la întregirea ei.
![Țiganca[25]](Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Gipsy_Girl,_1884.jpg)
![Dominoul verde - 1883[26]](Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Dominoul_verde.jpg)
