Tiocianat de potasiu

Identificare
Tiocianat de potasiu


Nume IUPAC	Tiocianat de potasiu
Alte denumiri	Sulfocianat de potasiu Rodanat de potasiu
SMILES C(#N)[S-].[K+]
Număr CAS	333-20-0
ChEMBL	CHEMBL2106973
PubChem CID	516872
Informații generale
Formulă chimică	KSCN
Aspect	cristale incolore higroscopice
Masă molară	97,181 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,886 g/cm³
Punct de topire	173,2 °C
Punct de fierbere	500 °C
Solubilitate în apă
177 g/100 mL (0 °C) 217 g/100 mL (20 °C)
Pericol
Nociv,
Fraze R	R20/21/22, R32, R52/53
Fraze S	(S2), S13, S61
H302, H312, H332, H412, P261, P280, P301, P312, P330, H302 : Nocif en cas d'ingestion H312 : Nocif par contact cutané H332 : Nocif par inhalation H412 : Nocif pour les organismes aquatiques, entraîne des effets à long terme P261 : Éviter de respirer les poussières/fumées/gaz/brouillards/vapeurs/aérosols. P280 : Porter des gants de protection/des vêtements de protection/un équipement de protection des yeux/du visage. P301 : EN CAS D’INGESTION : P312 : Appeler un CENTRE ANTIPOISON ou un médecin en cas de malaise. P330 : Rincer la bouche.
NFPA 704
0 2 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Tiocianatul de potasiu este un compus anorganic cu formula KSCN, sarea potasiului cu acidul tiocianic. Este una dintre cele mai importante săruri ale acestui acid, fiind folosită adesea în analiza chimică (calitativă) pentru determinarea cationilor de fier trivalent (Fe³⁺).

Obținere

Tiocianatul de potasiu poate fi obținut prin topirea cianurii de potasiu cu sulf sau prin reacția dintre hidroxidul de potasiu și tiocianat de amoniu. Tiocianatul de amoniu poate fi obținut în urma reacției dintre sulfură de carbon și amoniac, în condiții de temperatură și presiune ridicate:

{\ce {{CS2}+ {2 NH3}-> {NH4SCN}+ {H2S}}}

{\ce {{KOH}+ {NH4SCN}-> {KSCN}+ {NH4OH}}}

Proprietăți chimice

Analiza fierului

Tiocianatul de potasiu este reactivul specific folosit în analiza chimică pentru identificarea cationului trivalent de fier Fe³⁺. Astfel, o soluție apoasă de tiocianat adăugată la soluția unei săruri de fier trivalent (sare ferică, cum este clorura ferică) va forma o soluție de colorație roșu-sângerie, specifică tiocianatului de fier (III). Reacția poate fi scrisă în două moduri:^[1]^[2]

\mathrm {Fe^{3+}+3\ SCN^{-}+3\ H_{2}O\longrightarrow [Fe(SCN)_{3}(H_{2}O)_{3}]}

{\ce {{FeCl3}+ {3KSCN}-> {Fe(SCN)3}+ {3KCl}}}

Alte reacții

Soluțiile apoase de tiocianat de potasiu reacționează aproape cantitativ cu azotatul de plumb divalent Pb(NO₃)₂ cu obținerea tiocianatului de plumb Pb(SCN)₂, care a fost utilizat pentru conversia clorurilor de acil în tiocianați.^[3]

{\ce {{Pb(NO3)2}+ {2KSCN}-> {Pb(SCN)2}+ {2KNO3}}}

În prezența tiocianatulului de potasiu, carbonatul de etenă se transformă în sulfură de etenă (tiiran).^[4] Pentru acest proces, sarea este prima dată topită în vid pentru a se elimina apa. Într-o reacție analoagă, tiocianatul transformă oxidul de ciclohexenă în episulfurile corespunzătoare.^[5]

{\ce {{C6H10O}+ {KSCN}-> {C6H10S}+ {KOCN}}}

Referințe

^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (2001), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5
^ Raluca Ripan, Ervin Popper, Candin Liteanu (1961), Chimie analitică calitativă, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică; p. 158
^ Smith, P. A. S.; Kan, R. O. (1973), „2a-Thiohomophthalimide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 1051
^ Searles, S.; Lutz, E. F.; Hays, H. R.; Mortensen, H. E. (1973), „Ethylenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 562
^ van Tamelen, E. E. (1963), „Cyclohexenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 4, p. 232

[HoWi2007-1] Holleman, A. F.; Wiberg, E. (2001), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5

[2] Raluca Ripan, Ervin Popper, Candin Liteanu (1961), Chimie analitică calitativă, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică; p. 158

[3] Smith, P. A. S.; Kan, R. O. (1973), „2a-Thiohomophthalimide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 1051

[4] Searles, S.; Lutz, E. F.; Hays, H. R.; Mortensen, H. E. (1973), „Ethylenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 562

[5] van Tamelen, E. E. (1963), „Cyclohexenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 4, p. 232

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]