A fost închis pe motive politice (propagarea muzicii religioase în biserici și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, la o cabană de munte).[6][7]
între 1958 și octombrie 1962.
A fugit în Germania în 1971,[9] unde a fost susținut de către Herbert von Karajan.[10]
Între 1974 și 1980 a condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele.[9]
Din 1979 a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung („dirijat și educație orchestrală”) la Academia de arte din Berlinul de Vest.[11]
Între 1989 și 1994 a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Simfonice din Budapesta.
Gheorghe Mușat: „Amintirile mele despre Erich Bergel“, Risoprint, Cluj, ediția a III-a, 2008
Gheorghe Mușat: Lumini și umbre. Din nou despre Erich Bergel. Cu documente preluate din arhiva CNSAS. Ediție revizuită și adăugită, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014
Hans Bergel, „Erich Bergel. Ein Musikerleben. Persönliche Notizen zur Biographie“, Band IX, „Musikwissenschaftliche Studien“, Gehann Musikverlag, 2006
Boldizsár Csíky Jr., Erich Bergel. Cronologia concertelor din perioada exilului: 1972-1990 - ISBN: 978-606-645-062-1
Boldizsár Csíky Jr., Erich Bergel. Cronologia concertelor din perioada 1990-1997
Cristian Mandeal, „Arta fugii, ‚un prilej unic de a ne regăsi’. Maestrul Cristian Mandeal despre Bach și Erich Bergel“, Idei în dialog, Nr. 9/36, septembrie 2007, p. 11-14
