Lemn dulce
Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor. PrezentareLemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipenat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani. Componente principale
ProprietățiFluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ în funcție de doza administrată. IndicațiiÎn artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară. ContraindicațiiNu se utilizează de către bolnavii hipertensivi. UtilizareSe prepară un macerat de 2%, din care se iau 200 ml pe zi. De asemenea, se poate folosi sub formă de infuzie, adăugând o linguriță la 200 ml de apă clocotită, și consumându-se 3 ceaiuri pe zi. Galerie
Bibliografie
|