|
Județul Rădăuți (interbelic)
Județul Rădăuți a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Bucovina. Reședința județului era orașul Rădăuți. Întindere.JPG)  Județul se afla în partea de nord a României Mari, în regiunea Bucovina de sud, iar actualmente partea de sud a teritoriului său se află în județul Suceava din România, iar partea de nord intră în componența Regiunii Cernăuți din Ucraina. Județul se învecina la nord cu județul Storojineț și cu o mică porțiune din județul Cernăuți, la est cu județul Dorohoi, la sud cu județele Suceava și Câmpulung, iar la vest cu județul Maramureș și cu Polonia. Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. OrganizareTeritoriul județului era organizat în trei plăși:[1]
PopulațieConform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 160.778 locuitori, dintre care 55,4% români, 11,1% germani, 8,7% ucraineni, 7,6% huțuli, 7,2% evrei, 6,4% maghiari, 1,4% poloni ș.a.[2] Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din 70,6% ortodocși, 16,2% romano-catolici, 7,2% mozaici, 2,6% luterani, 1,3% greco-catolici ș.a.[3] Mediul urbanÎn 1930 populația urbană a județului era de 26.693 de locuitori, dintre care 38,3% români, 28,9% evrei, 23,5% germani, 4,7% ucraineni, 1,8% poloni ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era formată din 41,3% ortodocși, 29,1% mozaici, 23,6% romano-catolici, 3,4% greco-catolici, 2,2% luterani ș.a. În anul 1930, localitățile urbane ale județului aveau următoarea populație: Rădăuți – 16.788 locuitori, Siret – 9.905 locuitori. Materiale documentare
Note
Legături externe
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
