Clasificarea acestora este problematică deoarece majoritatea agenților antiaritmice prezintă mecanisme de acțiune multiple, însă cel mai adesea este utilizată clasificarea Vaughan Williams.
Clasificarea Vaughan Williams
Clasificarea Vaughan Williams[2] a fost introdusă în anul 1970 de către Miles Vaughan Williams.[3] Clasificarea se bazează pe tipul de canal/receptor pe care antiaritmicele îl blochează în principal, iar original clasificarea includea patru clase. Noii agenți sau cei cu mecanisme separate sunt de obicei grupați în „clasa V”. Clasa I este împărțită în trei subclase.[4]
Clasa I
Antiaritmicele de clasă I blochează canalele de sodiu (Na+).[4] Acestea sunt subclasificate în trei subclase (IA, IB și IC) pe baza efectului pe care îl au asupra duratei potențialului de acțiune.[5][6]
Clasa IA
Antiaritmicele de clasă IA prelungesc durata potențialului de acțiune; ele sunt:
Antiaritmicele de clasă III blochează canalele de potasiu (K+), ceea ce prelungește durata potențialului de acțiune și repolarizarea.[4][7] Exemple sunt:
Aceste antiaritimice au intrat în terapia aritmiilor doar după dezvoltarea sistemului de clasificare Vaughan Williams, și nu pot fi clasificate în celelalte clase:
Adenozină, utilizată intravenos în tahicardii supraventriculare.[8]
^Rang, Humphrey P; Ritter, James M.; Flower, Rod J.; Henderson, Graeme (). Rang and Dale's pharmacology (ed. 7th). Elsevier. p. 255. ISBN9780702034718.
^Vaughan Williams, EM (1970) Classification of antiarrhythmic drugs. In Symposium on Cardiac Arrhythmias (Eds. Sandoe E, Flensted- Jensen E, Olsen KH). Astra, Elsinore. Denmark (1970)
^Trevor, Anthony J.; Katzung, Bertram G. (). Pharmacology. New York: Lange Medical Books/McGraw-Hill, Medical Publishing Division. p. 43. ISBN978-0-07-139930-2.
^Conti JB, Belardinelli L, Utterback DB, Curtis AB (martie 1995). „Endogenous adenosine is an antiarrhythmic agent”. Circulation. 91 (6): 1761–67. doi:10.1161/01.cir.91.6.1761. PMID7882485.
^Brugada P (iulie 2000). „Magnesium: an antiarrhythmic drug, but only against very specific arrhythmias”. Eur. Heart J. 21 (14): 1116. doi:10.1053/euhj.2000.2142. PMID10924290.
^Rozenberg, P. (). „Magnesium sulphate for the management of preeclampsia”. Gynecol Obstet Fertil (în French). 34 (1): 54–9. doi:10.1016/j.gyobfe.2005.06.025. PMID16406662.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)