Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: Istoricul versiunilor recenteȘtergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.
Antiepilepticele (denumite și anticonvulsivante) reprezintă un grup de medicamente cu diverse structuri chimice, fiind utilizate în tratamentul crizelor convulsive epileptice. Unii agenți din această clasă sunt utilizați în plus în tratamentul tulburărilor bipolare[1] și al tulburărilor de personalitate borderline,[2] dar și pentru tratamentul durerii neuropate.[3]
Principalul scop al antiepilepticelor este de a bloca transmiterea descărcării excesive neuronale din timpul crizelor[4] și de a împiedica propagarea descărcărilor din focarul epileptogen.[5]
Tratamentul de lungă durate cu benzodiazepine în epilepsie poate conduce la instalarea toleranței și a dependenței.[9][10][11][12] Doar câțiva reprezentanți din clasa benzodiazepinelor sunt utilizați ca antiepileptice:
^Keck, Jr., Paul E.; McElroy, Susan L.; Strakowski, Stephen M. (). „Anticonvulsants and antipsychotics in the treatment of bipolar disorder”. The Journal of Clinical Psychiatry. 59 (Suppl 6): 74–82. PMID9674940.
^American Psychiatric Association, and American Psychiatric Association. Work Group on Borderline Personality Disorder. Practice guideline for the treatment of patients with borderline personality disorder. American Psychiatric Pub, 2001.
^Rogawski, Michael A.; Löscher, Wolfgang (). „The neurobiology of antiepileptic drugs”. Nature Reviews Neuroscience. 5 (7): 553–564. doi:10.1038/nrn1430. PMID15208697.
^McLean, M J; Macdonald, R L (iunie 1986). „Sodium valproate, but not ethosuximide, produces use- and voltage-dependent limitation of high frequency repetitive firing of action potentials of mouse central neurons in cell culture”. Journal of Pharmacology and Experimental Therapeutics. 237 (3): 1001–1011.
^Isojärvi, JI; Tokola RA (decembrie 1998). „Benzodiazepines in the treatment of epilepsy in people with intellectual disability”. J Intellect Disabil Res. 42 (1): 80–92. PMID10030438.
