Antianginos
Antianginoasele sunt medicamente care pot fi utilizate în tratamentul anginei pectorale.[1] Principalele mecanisme prin care aceste medicamente acționează sunt: scăderea necesarului de oxigen miocardic (prin deprimarea miocardului și scăderea pre- și postsarcinii) și creșterea aportului de oxigen miocardic (prin coronarodilatație și creșterea duratei de perfuzie).[2] ClasificareAntianginoasele sunt clasificate de obicei în: nitrați organici, antagoniști calcici, beta-blocante și altele.[1] Nitrați organiciNitrații produc o vasodilatație[3] la nivelul vaselor de sânge, datorită eliberării de NO având efecte precum: coronarodialația, arteriolodialația și venodialația (în special). Exemple includ: nitroglicerină, izosorbid mononitrat, izosorbid dinitrat și pentaeritril tetranitrat. Beta-blocanteArticol principal: Beta-blocant
Beta-blocantele sunt utilizate ca profilactice[4] ale anginei pectorale și reduc necesarul de oxigen sub limita care declanșează criza anginoasă. Exemple includ: acebutolol, metoprolol (cardioselective), oxprenolol și sotalol (neselective). Blocante ale canalelor de calciuArticol principal: Blocant al canalelor de calciu
Blocantele ale canalelor de calciu (Ca++) sunt utilizate în tratamentul anginei cronice stabile și nu în cea instabilă, dar sunt utilizate și ca antiaritimice de clasă IV. Exemple sunt: verapamil, amlodipină,[5] nifedipină și diltiazem. Alte tipuri
Note
Information related to Antianginos |